Cate ceva despre mine aflat intre psihanaliza si programare neuro-lingvistica

Formarea mea de baza este cea din psihanaliza. Inca este in desfasurare, in permanenta studiind foarte mult in directia asta. De-a lungul timpului am participat la evenimente formative din zona psihanalizei, a programarii neuro-lingvistice dar si din campul psihoterapiei experientiale, terapiei prin jocul cu nisip, psihodramei, gestalt-terapiei, terapiei centrate pe client, dansterapiei, analizei tranzactionale.

Am cunoscut psihanaliza in 2006, iar in 2007 imi incepusem o psihoterapie psihanalitica ce a durat 3 ani. Afinitatile mele sunt puternice fata de aceasta orientare. Speculatiile pseudo-teoretice, intuitive, sprijinite de experienta si dovezile empirice, clince m-au atras in permanenta si au facut din psihanaliza instrumentul pe care l-am folosti pentru a ma adapta la lumea dimprejurul meu. Ceea ce eu consider norocul sau binecuvantarea mea (intrucat sunt si o persoana ce crede in divinitate) este faptul ca psihanaliza a ajuns la mine si mi-a potentat zonele mele de sustinere si parentale. Am descoperit o psihanaliza materna si hranitoare. Am cautat in permanenta asta. Am considerat in permanenta ca in psihanaliza este vorba, in principal, despre capacitatea psihoterapeutului de continere si abilitatea lui de a genera si cultiva in client aceeasi capacitate, precum si de capacitatea de restituire cu sens, interpretare, conectare a semnificantilor cu semnificatii si insotire in siguranta.


Timpul a trecut si pe la sfasitul anilor 2011 deja simteam ca ma aflu intr-o secta psihanalitica. Tot auzeam vehiculate idei precum, daca nu folosesti psihanaliza de la un cap la altul al terpaiei si utilizezi o alta tehnica psihoterapeutica atunci nu esti un bun psihanalist. Acest lucru, partial, putea sa fie adevarat, totusi mesajul pe care l-am perceput eu a fost acela ca orice altceva in afara de psihanaliza este gresit, mai slab calitativ atat din punct de vedere al intemeierii teoretice cat si al rezultatelor clinice. Senzatia ca nimic altceva in afara de psihanliza nu este bun a generat in mine un si mai mare interes si pentru alte orientari teoretice si practice. Nu imi doream sa renunt la psihanaliza sub nicio forma. Venind cu un trecut din psihoterapia experientiala, trecand prin psihanaliza am decis sa incep sa acumulez informatii din diverse alte scoli psihoterapeutice.

Astfel sansa mi-a suras si am facut un modul de formare in terapia prin jocul cu nisip. Interesul meu era foarte mare pentru Jung. Am asimilat fascinat informatiile pe care le-am aflat de-a lungul acestei formari, orientare intemeiata de Dora M. Kalf, fosta clienta a lui Carl Gustav Jung. Era o bucurie ca eu sa primesc informatii chiar de la o clienta a Dorei si anume Barbara Turner. A fost de vis experienta. Jocul si metaforele ce apareau in nisip sub actiunea mainilor mele ghidate de cele ce se aflau in mine, la nivel constient sau inconstient, m-au fascinat. Am inceput sa colectionez figurine, mi-am construit laditele de lucru, am cautat nisip de calitate si am pornit la drum. Banii nu a fost resursa de care am dispus mereu, asa ca la un moment dat m-am oprit neputand sa investesc mai mult in aceasta formare. Totusi interesul a ramas viu si chiar a crescut.
Voi sari peste niste momente ce mi-au marcat traseul de formare direct la programarea neuro-lingvistica. Am ajuns printr-o conjunctura foarte fericita la NLP. Organizam eveniemente in domentiul psihoterapiei pentru propria asosciatie. Asa am luat legatura cu o formatoare din Sibiu, Maria Cotoi. Ii multumesc foarte mult pentru parteneriatul de atunci si posibilitatea de a urma toate cursurile de NLP Practitioner. In acel moment eram inca in secta psihanalitica si aveam senzatia ca nimic nu este mai bun decat psihanaliza, iar modulele de formare le vedeam precum o distractie, o ocazie de socializare lunara. Nu pot spune ca am lucrat atunci cu mine intr-un mod profund. Totusi tot ce am aflat acolo mi-a folosit. Dupa niste ani, circumstantele m-au adus sa-l intalnesc pe actualul meu trainer din domeniul NLP, Radu Sarandan. Pe Radu deseori am proiectat imaginea unui tata. M-a ajutat enorm toata investitia lui in mine si increderea din partea lui. Cu el am avut prilejul sa aflu ceea ce cunoaste un Master NLP Practitioner. Acum am onoarea de a aprofunda aceste cunostinte din pozitia de asistent in cadrul Centrului VreauNLP Romania, creat de el. Toate aceste beneficii avandu-le, tot simt presiunea castei NLP. Aparent doar NLP-ul poate sa rezolve problemele, lucru care ma intristeaza, ma pune pe ganduri si a ma determina sa devin abordez o atitudine integrativa.

Toate aceasta lunga introducere am facut-o pentru a concluziona cu cateva aspecte mai degraba tehnico-teoretice cu privire la asemanarile si deosebirile dintre psihanaliza si NLP.

ASEMANARI
1. Din experienta mea de lucru cu ambele tehnici, psihanaliza pe care am cunoscut-o eu este puternic materna si foarte continatoare. Programarea neuro-lingivistica are dezvoltata o latura de continere foarte puternica.
2. Psihanaliza foloseste confruntarea ca una dintre tehnici atunci cand situatia o cere, iar NLP-ul foloseste provocarea pentru realizarea demersului curativ sau de optimzare.
3. Psihanaliza mea se raporteaza la o teorie testata empiric, precum si NLP-ul asa cum l-am aflat eu.
4. Psihanaliza foloseste intuitia. NLP-ul nu poate sa fie conceput fara intuitia couch-ului.
5. Psihanaliza foloseste conceptul de inconstient cu acelasi sens cu care NLP-ul foloseste conceptul de subconstient si anume: locul obiectelor psihice refulate, reprimate, uitate. De asemenea ambele atribuie o inteligenta/intelepciune Inconstientului/Subconstientului, ce necesita timp pentru a fi inteleasa de catre Constient.
6. Psihanaliza merge in trecut pentru a rezolva probleme vechi, retrairea traumei fiind intensa. Couchingul prin NLP, prin tehnicile sale, asa cum le-am experimentat eu, poate sa mearga extrem de profund, insotind clientul pana in cele mai intens traumatice momente.


DIFERENTE
1. Psihanaliza este o terapie, un demers ce porneste de la o cerere a clientului si merge pana acolo pana unde clientul simte ca poate sa iasa din relatia terapeutica si ca de aici in colo se poate descurca fara suportul psihanalistului. Pe parcursul curei psihanalitice, ce poate sa dureze si ani de zile, ei abordeaza o multitudine de aspecte dificile si tensionate ale clientului pe care le rezolva intr-un mod integrat cu tot ceea ce s-a lucrat pana atunci in terapie. Couch-ul din NLP porneste in permanenta de la un simptom clar definit al clientului si identifica un obiectiv la fel de clar al clientului spre care el doreste sa-l obtina. Acest obiectiv poate suporta de-a lungul procesului ajustari in functie de anumite criterii ce tin de tehnica NLP. Procesul se incheie cand simptomul a disparut.
Aceasta dezbatere despre lucrul cu simptomul o cunosc de multa vreme. Este critica orientarilor psihodinamice la adresa terapiilor congnitiv-comportamentale. Acestea dintai se sprijina pe perspectiva economica a psihicului descrisa de Freud. Perspectiva economica afirma ca procesele psihice poseda o dimensiune cantitativa fiind investite cu o cantitate de energie dintr-un total finit. Psihicul este vazut ca o baterie din care nu intra si nu iese energie, cantitatea totala pe intreg psihicul ramanand neafectata. Postulatul acesta conduce la convingerea ca atunci cand rezolvi o problema prin eliminarea simptomului, cantitatea de energie psihica libidinala este transferata in alta parte si apare un alt simptom daca nu se lucreaza psihanalitic, adica la cauza. In procele de NLP la care am asistat, precum si pe cele pe care le-am condus, am vazut cat de profund se merge cu introspectia. Discursul clientului de couching NLP merge exact in aceeasi directie precum si al clientului de psihanaliza, posibilitatea lui de a retrai momentul traumatic nu este cu nimic impiedicata in niciuna dintre cele doua orientari avute in discutie aici. Evident, atunci cand situatia o cere, in fiecare dintre cele doua abordari, clientul nu este dus pana in momentele cele mai dificile fara a avea in vedere daca obiectivele curei permit asa ceva. Nu demonstrez ceva, dar am dorit sa sprijin prin cele spuse mai sus, ca presupusa cauza, unica, pe care doar psihanaliza sau doar NLP-ul o poate identifica este falsa. Ambele au resorturi puternice pt a aborda coerent si curativ trauma psihica.

2. Psihanalistul se raporteaza la un aparat teoretic si tehnic pe care il aplica conform unor cerinte circumstantiale. O parte popularizata avinstrumentelor de lucru ale psihanalizei sunt restituirea cu sens sau interpretarea, continerea, asocierea libera, ascultarea activa si interpretarea viselor. Toate aceste tehnici sunt aplicate urmarind corpusul teoretic psihanalitic ce are in centrul lui teoria dezvoltarii psihosexuale cu interventiile si ajustarile ulterioare ale discipolilor si dizidentilor psihanlizei freudinene si non-freudiene. Couchul NLP va imbina in permanenta clarificarile cat mai precise cu ambiguitatea miltoniana specifica discursului hipnotic. El de regula va utiliza o serie de scripturi/procese pe care are toata libertatea sa le intersecteze si sa le ajusteze in functie de intuitia de moment si de circumstantele cazului necesare eliminarii simptomului si atingerii obiectivului.

3. La nivel declarativ psihanaliza afirma ca sunt necesari ani de lucru pentru modificari de profunzime, pe cand NLP-ul afirma ca daca un proces este facut cap-coada, corect, modificare se poate produce dupa o singura intalnire. Aceasta situatie nu este exclusa nici in psihanaliza, totusi predispozitia mentala a unui psihanalist este, in general, atat cat am putut eu sa aflu, pentru o terapie de lunga durata. Din experienta mea am vazut ca dupa fiecare sedinta de psihanaliza se modifica substantial anumite lucruri, iar uneori sunt blocate. In aceeasi masura se petrece si la sedintele de couching NLP, existant posibilitatea dictata de ceea ce experimenteaza clientul, ca interventiile sa se lungeasca pe o perioada mai lunga de timp, ce poate sa ajunga si la peste un an.

4. Psihanaliza necesita un program riguros de intalnire pe saptamana, pe cand in NLP intalnirile pot sa fie oricand este posibil sa fie desfasurate.

5. In psihanaliza se lucreaza foarte mult cu concepte ce vizeaza cresterea in relatie, pe cand in NLP concentrarea se face foarte mult pe eliminarea simptomului si atingerea obiectivului.

6. Din experienta mea, limitata, in psihanaliza se poate "decola" in sensul folosit de D. Anzieu existant un aparat conceptual ce poate sa gestioneze aceste dinamici psihice. NLP-ul are momentan, tot din experienta mea, o limitare teoretica si tehnica vis-a-vis de decolarile ce pot fi generate de functionari din statiile schizo-para, descrise de Melanie Klein.

7. Aparent, psihanaliza nu ofera o structura asa de vizibila precum in NLP.


Diferente de tehnica mai exista, dar pentru azi, ma opresc aici. Probabil ca voi mai interveni asupra acestui articol daca voi avea inspiratie.

PS: Pentru a intari una dintre ideile expuse, va impartasesc si voua concluzia mea in urma unei discutii cu un psihoterapeut deosebit, Mario Salvador, din Spania. El m-a ajutat sa inteles ca atitudinea cea mai protrivita mie este cea de integrare a pardigmelor psihoterapeutice. Astfel curentul ce cred ca ma defineste in momnentul de fata este cel integrativist.