Recenzie “Pentru a introduce narcisismul (1914)” - Partea I

In prima parte a articolului, Freud aduce initial in discutie modalitatile de manifestare ale unei dinamici psihice pe care el o identifica sub numele de narcisism. Descrie particularitatile dinamicii narcisice in interactiune cu alte tendinte psihice principale precum homosexualitatea, nevroza, schizofrenia (“parafrenia” – asa cum prefera Freud sa o numeasca), isteria, obsesionalitatea, precum si tendinta spre “magic”. Aceasta tendinta spre magic Freud o vede ca pe o aparare impotriva lumii exterioare, ce se bazeaza pe un delir de grandoare si omnipotenta a utilizatorului de magie. Mai mult, Freud nu intra in detalii legate de magie in acest articol.

O intrebare la care Freud incearca sa raspunda este “Cum se comporta narcisismul in raport cu autoerotismul, descris tot de el ca pe o stare timpurie a libidoului?”

A doua intrebare la care Freud cauta un raspuns este “Daca recunoastem ca Eul are o investire primara cu libido, de ce mai este necesar sa separam un libido sexual de o energie nesexuala a pulsiunilor Eului?”

Mai departe Freud face distinctia intre un Libido al Eului si un Libido Obiectal. Aceasta separare o vede ca pe o necesara continuare a unei prime presupuneri si anume distinctia dintre pulsiunea sexuala si pulsiunea Eului. In sprijinul acestei disjunctii, Freud aduce ca argument, ceea ce el numeste considerente biologice. Omul este o entitate cu o dubla existenta: o existenta ca scop in sine si o alta ca element intr-un lant al vointelor exterioare. Freud afirma ca individul “ insusi priveste sexualitatea ca pe una dintre intentiile sale, in timp ce o alta cercetare arata ca el este doar o anaxa la plasma sa germinativa, careia ii pune la dispozitie fortele sale in schimbul unei recompense in placere, ca este purtatorul muritor al unei susbstante – poate – nemuritoare, asa cum beneficiarul dreptului de majorat este doar titularul vremelnic al unei institutii care ii supravietuieste.”

In pofida dorintei lui Freud de a intemeia teoria pulsiunilor pe o baza biologica si a intregului sau discurs de argumentare, totusi el isi exprima in acest articol, speranta ca alte stiinte vor putea sa aduca clarificarile stiintifice solide pentru sprijinirea speculatiilor/postulatelor sale.

Freud aduce in discutie si anumite critici ale lui Jung la adresa teoriei libidoului. Jung afirma ca o astfel de dinamica a pulsiunii intre Eu si obiecte poate explica mai degraba psihologia unui ascetic anahoret si nicidecum “dementia precox”. Prin aceasta observatie Jung concluzioneaza ca teoria libidoului a esuat.

Personal am avut o dificultate in a intelege cu claritate ceea ce afirma Freud intrucat deseori delimitarile conceptuale lipsesc sau sunt doar partiale.  Cu toate acestea consider ca modelul speculativ freudian  este in continuare fertil. De asmenea critica lui Jung, ce se pozitioneaza precum a unui “eretic” vis-a-vis de “religia psihanalitica” intemeiata de Freud, este o resursa permanenta de vitalitate pentru mine.

Bilbiografie:
Sigmund Freud - Opere 3 - Psihologia inconstientului, Ed. Trei, Bucuresti, 2004