O fetita la 17 luni deja citeste

Slumdog millionaire

Filmul Slumdog Millionaire, regizat de Danny Boyle a capatat un loc special in sufletul meu. Are ceea ce foarte mult caut in realitate dar nu gasesc si anume speranta si vitalitate. Dorinta de a trai pentru iubirea impartasita este acel eva cu care Boyle mi-a inmuiat inima.







Aspectele sociale prezente in India ce fac ca dintr-o familie completa sa ramana doi orfani, care apoi sa se lupte fiecare cum stie pentru viata proprie, uneori chiar si unul impotriva celuilalt doar pentru a-si urma destinul, scot la iveala un tragism aproape eroic.







...

Viata din pamant

Picioarele imi sunt grele. Nu le pot misca. Ma dor si sunt intepenite. Nu mai doresc sa le misc. Simt ca au fost blocate fara voia mea si toata treaba asta are un rost. Intuneric. Toate luminitele imi par cunoscute. Sunt varfurile radacinlor care patrund in necunoscut si stralucesc precum viata din mine. Miscarea radacinlor ma incanta. Le urmez mersul lor natural intr-un periplu haotic de imagini si culori. Patrund tot mai adanc. Sap precum nu am sapat niciodata. Este foarte usor iar nevoia este foarte puternica. Trebuie sa ajung acolo unde radacinile se duc. Si inaintez si simt cum ma adancesc si ma apropii tot mai mult de ceea ce imi doresc. Din ce in ce lucurile incep sa se clarifice si capata perspectiva. Cu cat inaintez cu atat persepctiva se mareste. Si deodata tot adancindu-ma simt ca ies la suprafata. Se inalta radacina unui copac. Ma uit atent si vad copacul stand in picoare. E verde imprejur. La periferie vad un picior, ba un papuc, ba o grenada, ba o broasca de rau, ba un picior de barbat incaltat cu labe de scafandru. (Scriu si picioarele parca sunt putin mai usoare iar intepenirea in pamant nu mai este necesara pentru un timp. Picioarele au inteles ca se pot misca, dar inca au nostalgia celor traite si doresc sa ramana pe loc. Scrisul imi da timpul necesar pentru ele). Sunt deasupra copacului, este verde imprejur si vad panaroma unei regiuni de deal foarte vi si frumoase. Cu nuante de verde si albastrul cerului, ochiul meu este incantat. Revin. Deschid ochii. In birou e galagie. Colegele se agita sa duca la bun sfarsit ceea ce avem de facut pentru azi. Suntem in criza de timp. Revin cu placere la realitate si sunt multumit de ceea ce am trait. Este partea mea de sanatate care simt ca acum poate intra in legatura cu mine mult mai bine.

Initiativa vs stare dubitativa

Realism, Materialism, Non-Materialism, Teism, Initiativa, Actiune, Curaj, Incredere in sine, Putere de explorare, Acceptare, Consolidarea mea, Relaxarea mea...Acestea sunt unele idei asupra carora azi m-am oprit. Mi s-a clarificat intr-o masura extraordinar de mare cum anume le leg pe toate acestea intr-un mod personal si sanatos. Acum am gasit si ma simt bine. Nu mai simt acea lupta inte ceea ce este si ceea ce nu este si doresc sa-l gasec si sa-l demonstrez. De fapt, pentru mai multa precizie, acum nu mai simt acea lupta care ma incremenea si ma facea sa nu am initiativa si care ma aducea in stadiul de a nu mai putea sa fac nimic dupa ce gaseam un lucru care ma interesa si care avea nevoie de atentia si perspicacitatea mea pentru a-l implini si a-l face sa existe. Azi pot sa-mi asum pareri. Stiu ce inseamna o parere si stiu ce inseamna o certitudine. Stiu ca nu pot trai doar din certitudini. Stiu ca sunt de fapt cea mai mare parte incertitudine. Dar mai stiu ca intr-o mare masura sunt si certitudine si am inteles ca pentru dobandirea si stapanirea certitudinii este nevoie de cautare, asumare, initiativa, incredere. E nevoie de a parcurge un drum incert pentru a ajunge la o certitudine. E nevoie sa ma bazez pe incerta intutitie si sa o vad de fapt ca pe o certitudine a existentei mele. Simt ca pot actiona si pot sa-mi exprim parerile oricat de naive ar fi si stiu ca pentru a-mi satisface nevoia de rationalitate e necesar sa parcurg un drum incert si putin descoperit. E nevoie sa imi asum viata mea in modul cel mai intim si mai personal iar pentru asta am nevoie de initiativa, actiune, curaj, perspicacitate, consecventa si probabil ca lista ar putea continua.

De vorbă cu tine

Ce să aleg? Sunt multe extreme între care pendulez. Aş dori în primul rând să pot alege cu sufletul ceea ce voi face pentru restul vieţii mele. Simt că foarte multe decizii le forţez spre o împlinire doar prin puterea voinţei. Am nevoie de ceva care să mă motiveze din interiorul meu. Când am început să-mi pun primele probleme despre viaţa mea a fost când mi-am dorit să citesc primele cărţi. Au fost cărţi SF. Le ştiu şi acum numele. Era vorba despre "Jocul lui Ender" scris de Orson Scott Card, despre cartea "Proscrişii" scris de ....
....Am făcut acum o pauză să caut pe Wikipedia câteva informaţii despre această nuvelă. Pe mine m-a urmărit un astfel de destin eroic precum al personajului principal din carte. Simt că sunt legat de acest mod de a privi viaţa. Mă aştept deseori să fiu atras de destin în ceva absolut nemaipomenit şi important. De asemenea simt că acest lucru este imposibil. Aici apare dificultatea mea în a acţiona..............

Mă întorc la munca ce trebuie să o fac azi de acasă. Nu am mers la servici în ideea că voi lucra de acasă...Nu găsesc motivaţie suficientă pentru a duce acest task la bun sfârşit şi a fi mulţumit de ceea ce am făcut. Fac lucrul acesta cu de-a sila, dar simt că e bine că reuşesc să-l fac. Am nevoie de bani pentru a trăi, dar îmi doresc partea mea de fantezie pentru a putea exista. Jocul lui Ender reprezintă o parte din viaţa mea....Voi reveni şi voi termina ceea ce am de spus...probabil printr-un alt articol scris aici. Nu îmi place să continui ceva ce am întrerupt.

Kiara Nowlin - Best Cheerleader

Cele mai înalte clădiri din lume

Mă impresionează aşa ceva, dar ceva şi mai extraordinar decât înălţimea acestor clădiri este faătul că unele dintre ele chiar arată bine. Cele la care mă refer sunt făcute de asiatici. Aceşti oameni chiar au o mare apreciere pentru o oarecare artă sau poate tradiţionalism. Anyway, clădirile făcute de ei sunt de departe cele mai interesante.