“Femeia obiect” sau una dintre multele posibilitati de a exista?

Femeia orientata spre barbatul care pare persoana perfecta, ce poate sa protejeze, va avea, de cele mai multe ori, o predispozitie constanta spre a se lasa folosita abuziv, ca obiect, de partenerul de cuplu. Suna poate putin ciudat, totusi de cele mai multe ori in experienta mea de psiholog, asta s-a adeverit.

Ce inseamna “a se lasa folosita abuziv”?

Uneori inseamna sa fie in permanenta la dispozitia partenerului pentru satisfacerea nevoilor lui, indiferent de ce natura sunt aceste nevoi. Nevoile acestei femei in general ajung sa fie pe un loc obscur, unde cu greu pot fi conturate si identificate.

Uneori acest tip de functionare psihica asemeni unui obiect la dispozitia celuilalt, genereaza comportamente de aparare specifice. Cel mai des intalnite pot sa fie comportamentele obsesionale, ritualice, sau cele maniacale, in care frica (de diverse situatii, lucruri sau persoane) este emotia care poate sa fie dominanta de cele mai multe ori. Acestea mecanisme de aparare sunt foarte importante pentru femeia ce se lasa sa functioneze asemeni unui obiect. Prin ele, ea incearca sa isi delimiteze spatiul, sa isi reasume controlul vietii ei. Sunt aparari pe care majoritatea oamnenilor le folosesc in diverse contexte. Totusi ele, uneori ele pot devini limitatoare, asemeni unei bariere pe drumul dezvoltarii personale.

Probabil ca multe dintre voi puteti identifica astfel de situatii cand a fost necesar sa apelati fie la reguli ce le impuneati voi, dar care nu raspundeau neaparat nevoilor voastre cele mai arzatoare (Ex: cum asezam incaltamintea la usa, cum se intind rufele pe sarma, cata sare se pune in mancare, ora de somn, samd) sau ati recurs la o izbucnire de furie si agresivitate pentru a putea sa diminuati tensiunea psihica prin care treceati.

Probabil ca multe dintre voi veti spune ca este ceva frecvent acest tip de comportament in viata voastra si a multor altor femei. Daca este asa, va invit sa va orientati atentia asupra relatiei pe care o aveti cu partenerul si rolul pe care aveti tendinta de cele mai multe ori sa vi-l asumati. Dupa ce ati identificat rolul vostru, intrebati-va :

1. “Acest rol ma satisface? Imi consolideaza valorile mele, precum si identitatea mea? Raspunde acest rol misiunii pe care simt ca o am in viata?” Daca totul este bine in relatia voastra, puteti sa nu mai cititi mai departe.  Sunteti bine si va folositi resursele in modul cel mai potrviti pentru voi.

2. “Cu ce intentie pozitiva fata de mine mi-am asumat acest rol?”. Poate ca veti descoperi ca jucati un rol asemanator unui obiect, la care nu ati consimtit cu toata inima. Poate uneori acest lucru se intampla mai des decat va doriti. Poate unele dintre voi veti fi multumite cu rolul pe care vi-l asumati si implicit si cu responsabilitatea si consecintele lui, intrucat obtineti ceea ce va doriti din relatia in care sunteti.

Daca nu sunteti multumite cu rolul pe care vi l-ati asumat, continuati sa raspundeti si la urmatoarea intrebare.

3.  “Care alte trei cai pot sa ma duca la indeplinirea acestui scop?”. Lasati mintea relaxata si observati cat de usor va vin raspunsurile. Unele dintre ele pot sa fie sub forma de imagine, altele sub forma de cuvinte pe care le auziti, altele sub forma de culori sau forme, altele pot sa fie amintiri si dorinte de viitor. Doar observati ceea ce apare fara efort. Timpul in care apar aceste raspunsuri uneori il puteti controla, iar alteori e necesar sa lasati controlul la o parte pentru a obtine raspunsurile asteptate. Din acest motiv, puteti sa va relaxati si indiferent cat de mare este senzatia sau gandul ca nu gasiti nimic altceva, chiar si acesta este un raspuns de la care puteti sa porniti pentru a identifica alte trei cai. O intrebare potrivita pentru a merge mai departe este “Imagineaza-ti ca cineva, un narator, scrie povestea vietii tale chiar acum si pentru a o continua el gaseste trei alte cai pentru a-ti satisface scopul si intentia ta pozitiva. Ce scrie el ca raspunsuri pe foile manuscrisului sau?”

Mai sus v-am oferit un posibil scenariu al unui proces de analiza precum in sedintele de coaching/ psihoterapie.

Acest tip de functionare precum si demersul terapeutic de ameliorare al ei, uneori poate sa va duca cu gandul ca nu veti mai putea avea niciodata o relatie “normala”. Acest gand permiteti-va sa il aveti dar sa si constientizati ca el apare intrucat nu stiti inca unde va indreptati. Orice tranzitie de la un tip de functionare psihologica la un alt tip de funtionare, implica zone necunoscute ce asteapta sa fie cercetate, intelese si integrate si acest lucru voi tocmai il faceti. Ceea ce inseamna ca deja aveti o idee spre unde doriti sa va indreptati si ce rezultate doriti sa obtineti.

Integrarea semnificatiilor poate sa fie uneori un proces rapid, modificarile fiind vizibile de la o zi la alta. Alteori integrarea poate sa fie un demers de lunga durata, cand este necesar un anumit timp pentru a pune toate semnificatiile la locul lor.

“Orice comportament are intentiile lui pozitive si tu ai toate resursele pentru a le descoperi!”

Recenzie “Pentru a introduce narcisismul (1914)” - Partea II

Pentru studiul narcisismului, Freud se opreste la clinica psihopatologica, de unde alege cazurile de parafrenie (dementia praecox si paranoia), boala organica, ipohondrie dar si situatiile referitoare la viata erotica a sexelor.

Boala organica, afirma Freud, sprijinindu-se si pe unele sugestii facute de S. Ferenczi, determina suferindul sa “isi retraga interesul libidinal din obiectele iubirii lui”, adica “ inceteaza sa mai iubeasca atat timp cat sufera”. In aceasta situatie libidoul si interesul Eului au aceeasi soarta si din nou nu pot fi deosebite unul de celalalt.

Ca un bonus, Freud afirma ca somnul este tot o retragere narcisica a pozitiilor libidoului in propria persoana.

Ipohodria o vede asemanatoare in manifestare precum boala organica: senzatii corporale neplacute si dureroase. Ipohodrul isi retrage atat interesul, cat si libidoul din investirile psihice facute in anumite obiecte psihice (fiinte, lucruri, activitati samd), si le concentreaza pe organul ce-l preocupa. Exista totusi o diferenta intre boala organica si ipohodrie: prima manifesta alterari biologice ce pot fi dovedite, pe cand in cazul ipohondriei nu se poate face acest lucru. 

Freud incearca sa demonstreze diferenta ce exista intre Nevrezele identificate de el pana in acel moment, si anume intre Ipohondrie, Neurastenie si Nevroza de angoasa (pe care se construieste Isteria). El considera ca Neurastenia si Nevroza de angoasa nu implica in nicio masura dinamica Ipohondriei, astfel incat nu se poate spune ca exista putina ipohondrie si in Neurastenie.

Diferenta propusa de Freud consta in ideea de Staza a Libidoului Obiectal si Staza a Libidoului EU-lui. La inceputul articolului Freud propune pentru studiu diferenta dintre Ipohondrie si celelalte doua nevroze (Neurastenie si Nevroza de angoasa) in schimb peste cateva paragrafe, aceasta diferentiere o face, de fapt, pe de o parte intre ipohondrie si parafrenie, iar pe de cealalta parte, isterie si nevroza obsesionala.

In cadrul aceluias paragraf, Freud afirma ca in cadrul Nevrozelor de Transfer este vorba despre o staza a Libidoului Obiectal, mecanismul psihodinamic fiind evolutia de la introversie la regresie. Staza Libidoului EU-lui o pune in legatura cu Ipohondria si Parafrenia.  

Freud cauta un raspuns la intrebarea “De unde provine, pentru viata psihica, necesitatea de a trece dincolo de granitele narcisismului si de a atasa libidoul de obiecte?”. Ceea ce gaseste Freud ca raspuns este faptul ca aceata necessitate apare in momentul in care investirea libidinala a EU-lui depaseste o anumita masura, se face trecerea la a se investi libidinal si celelalte obiecte psihice.

In cazul dinamicilor parafrenice, Freud sustine ca in urma introversiei (investire libidinala a obiectelor psihice ale complexului EU) se produce o staza a libidoului EU-lui. Aceasta staza devine patogena abia dupa esuarea ei. 

Asa cum anunta de la inceputul articolului, Freud da atentie si vietii erotice a oamenilor. El face o observatia conform careia exista doua tipuri de  alegere a obiectului iubirii: anaclisis si narcisic.

Tipul anaclisis este cel care in urma satisfacerii pulsiunilor EU-lui prin hranire fizica de catre o figura parentala, in general materna, alege sa cladeasca pe aceasta baza, dinamica satisfacerii pulsiunilor sexuale prin investirea libidinala a unui obiect psihic, altul decat EU-ul sau. Acest tip iubeste: a) femeia care hraneste; b) barbatul care protejeaza.

Tipul narcisic este cel alege ca satisfacerea pulsiunilor sexuale sa se realizeze prin investirea libidinala a EU-lui sau. Acest tip iubeste: a) ceea ce este (el insusi); b) ceea ce el insusi a fost; c) ceea ce ar dori sa fie; d) persoana care a fost o parte din el insusi.

Cu ajutorul acestor concepte, anaclisis si narcisic, Freud incearca sa identifice unde se afla diferenta intre barbat si femeie. El considera ca femeia este predispusa la iubirea de tip narcisic, pe cand barbatul la iubirea de tip anaclisis.

Freud afirma ca “se poate recunoaste fara dificultate faptul ca narcisismul unei persoane provoaca o mare atractie asupra acelora care au renuntat la dimensiunea deplina a propriului lor narcisism, fiind in cautarea iubirii de obiect.”