Copiii divortului

In anul 2012, in Romania, au fost nascuti 201104 copii vii. E o mare bucurie pentru orice tara sa aibe atatea suflete nou aparute pe lume. Poate pentru unii pare mult, poate pentru altii pare ca-i putin. In anul 2011 fusesera nascuti 196242 copii vii.  Eu m-am bucurat sa vad aceasta crestere.

Cu aceste cifre si statistici doresc sa ma apropii de tema articolului si anume COPII DIVORTURILOR. Ma refer la numarul copiilor minori ce au trecut prin divortul parintilor. In anul 2012, documentele Institutului National de Statistica si site-ul Eurostat (http://epp.eurostat.ec.europa.eu/) arata ca 19018 copii minori au avut experienta divortului parintilor lor. M-am oprit la anul 2012, intrucat nu exista inca o statistica a ISN pe anul  2013.

Reprezentarea grafica de mai sus pune in corespondenta
nr divorturilor cu nr de copii pe care ii avea cuplul

Aceasta cifra reprezinta cca 10% din totalul natalitatii anului 2012. Ca sa va faceti o imagine mai clara, ganditi-va ca nu mai aveti un deget la una dintre maini. Asta reprezinta 10%. Din nou spun, poate este mult sau poate este putin. Pentru mine este evident ca acesti copii, precum si parintii lor au nevoie de suportul comunitatii si a specialistilor (psihologi, psihoterapeuti, medici, avocati samd) pentru a trece cu brio prin evenimentul divortului.

Daca facem un calcul, putem descoperi ca in anul 2012 in fiecare zi, 52 de copii treceau prin trauma separarii parintilor. Altfel spus, la fiecare ora cca 2 copii asistau la divortul celor ce le sunt parinti.

Un copil al divortului, de multe ori, este un copil al abandonului, daca parintii nu reusesc sa gaseasca o cale pentru a creste mai departe impreuna copilul sau copii lor.

Ceea ce se petrece in sufletul unui copil cand parintii divorteaza, este uneori greu alteori usor de cunoscut si de trait. Deseori sunt senzatii de discomfort, agitatie, apatie, depresie, confuzie, revolta sau poate chiar ganduri de suicid si lipsa a sensului vietii. Poate ca unii copii traiesc cu usurare momentul divortului, intrucat disconfortul din familie era greu de suportat. Totusi urmarile, chiar si in aceste situatii, sunt importante de luat in seama.

Prin articolul meu am dorit sa aduc aceste cifre ca argument pentru implicarea dedicata, atenta, responsabila si din ce in ce mai numeroasa a celor care pot sprijinii copiii ai caror parinti au luat decizia sa divorteze, prin diferite proiecte sau initiative individuale.

Fuziune si separare in cuplu

Am observat deseori la clientii mei sau la persoanele din jurul meu si uneori si la mine conflicte generate de asteptari necorelate cu hartile psihice, sufletesti ale celor cu care se interactioneaza. Fiecare dintre noi utilizam astfel de harti mentale, psihice dupa care interpretam relatiile pe care le avem cu cei din jur.

The pain of separation
by  Ishrath Humairah

Ce se petrece in interiorul si in relatiile noastre cand avem nevoi emotionale primare, de acceptare neconditionata a trebuintelor afective, precum cei noii nascuti de la mama lor? (ma refer la situatiile cand se intampla asa). Sunt multe aspecte ce contureaza realitatea la care ma gandesc. Eu ma voi referi in particular la infirmarea nevoii de fuziune de catre celalalt, de la nivelul palierului psihic fuziune-autonomie si la modul in care se pot recupera resurse psihice necesare travaliuli de separare. Acest lucru este resimtit de catre ambii parteneri ai unei dispute relationale.

Deseori exista foarte clar afirmata in cupluri  nevoia acceptarii, confirmarii neconditionate. Acest tip de convingere ce suna cam asa "cand doi oameni se iubesc au aceleasi nevoi" are o putere extraordinara intr-un cuplu. Uneori acest crez le este confirmat de realitate si de experienta relatiei lor. 

Totusi, alteori, cand apare infirmarea nevoii de fuziune neconditionata, tulburarea emotionala a celui refuzat este puternica. In astfel de situatii este posibil ca dinamica psihica a acestei persoane sa includa si ganduri distructive sau autodistructive. Aici, de multi cercetatori ai fenomenului psihic, este luata in discutie trauma separarii, fie prin abandon, decesul persoanei dragi, disparitie samd. Prin urmare fenomenul psihic ce il are de infruntat si de cele mai multe ori, de re-infruntat, cel care trece printr-o disputa in relatia sa, poate sa fie tocmai separarea originara a sa de un "obiect psihic intern"(persoana, lucru, samd).

Separarea originara se refera la modelul fundamental la care se raporteaza toate evenimentele separatorii din viata persoanei respective. In general aceste modele isi au originea si isi extrag energia psihica din relatiile primare in raport cu persoana investita de copil ca fiind girantul vietii sale si cel care raspunde neconditionat la nevoile copilului. In cele mai multe situatii aceasta persoana este mama. Uneori poate sa fie un bunic sau o bunica sau poate un frate sau o sora mai mare samd. Calitatea separarilor de aceasta persoana impregneaza puternic calitatea separarilor ulterioare in viata adolescentului si adultului.

Pentru a recupera/reconstrui/construi modele benefice si adaptative de fuzionare-separare cu partenerul de viata, este necesara o reconfigurare a convingerilor personale, a valorilor, a identitatii personale. Acestea pot fi recuperate din viata fiecaruia. Pentru ca uneori au fost trecute cu vederea, nu au fost investite cu valoare adaptativa sau chiar curativa.

Un exemplu de construire poate sa fie urmatorul: "cand partenerul de viata nu mai petrece timp cu mine, inseamna ca nu ma iubeste iar eu devin din ce in ce mai absent/a in viata profesionala iar increderea in mine si stima de sine se diminueaza pana la a imi creea rau fizic." Acest sir de convingeri limitatoare poate sa fie inlocuit cu un alt tip de convingere, precum "cand partenerul/a de viata nu mai petrece timp suficient cu mine, este un moment bun sa vad ce imi pot oferi eu, iar partenerul/a meu de viata sa se bucure de fericirea pe care o aduc in cuplu."

Poate unele persoane vor spune ca este imposibil sau foarte dificil sa faci asa ceva, cand vezi indiferenta sau raceala partenerului. Totusi este posibila reconfigurarea interioara, atat de unul singur, dar cu precadere in relatie cu cineva care poate sa ofere o anumita calitate reparatorie a traumei de separare. Aceasta persoana poate sa aduca resurse si sa ofere castigul ca fiind unul personal, al celui care isi redescopera resursele necesare pentru a putea trece prin respectivele evenimente de cuplu. Persoana la care ma refer poate sa fie oricine cu abilitatile necesare, totusi cel mai indicat este sa fie cautata printre cei interesati de functionarea psihicului, a sufletului uman. Acestia, de cele mai multe ori sunt psihoterapeutii, consilierii psihologici, duhovnicii, maestrii spirituali. E drept ca nu toti sunt la fel de potriviti pentru nevoile oricui, totusi, dupa un numar de incercari poate sa fie gasit ghidul potrivit. 

Este un travaliu personal ce este necesar sa fie facut pentru a integra separearea si a identifica intentiile pozitive ale suferintei resimtite. Uneori poate sa dureze o perioada mai scurta, iar alteori sa aveti senzatia ca nu se mai opreste aceasta durere a separarii si ca nu pricepeti nimic din ceea ce se petrece, chiar apeland si la serviciile unui specialist. Aveti mai multe solutii pentru a iesi din acest impas: 1. comunicati in permanenta cu psihoterapeutul ce va ajuta si ii povestiti fiecare disconfort si fiecare indoiala si chiar convingeri distructive pe care le aveti cu privire la recastigarea echilibrului interior sau la eficienta terapeutului sau a tehnicii; 2. cautati un alt specialist, intrucat aveti tot dreptul sa alegeti ceea ce simtiti ca va este benefic.

Asa ca incercati pana gasiti si ramaneti convinsi de reusita demersului vostru!