Divortialitatea - fenomen social si psihologic

Despre divort se spun multe. Una dintre cele mai puternice convingeri este ca un om divortat nu mai este “luat” de un altul. Uneori oamenii spun ca ce a aruncat altul nu il iau ei sa-l foloseasca. Si totusi cum mergem inainte sa experimentam fenomenul de relatie, daca nimeni nu mai doreste un om divortat? Daca asa ar sta lucrurile atunci statisticile sugereaza un lucru ingrijorator. Institutul National de Statistica din România arata ca in anul 2012 (ultima statistica finalizata momentan de INS. In mai 2014 aflam cum au stat lucrurile in 2013) au avut loc 31324 de divorturi pronuntate prin hotarare judecatoreasca definitiva. Daca inmultim cu 2 aceasta valoare, vedem ca numarul persoanelor care au trecut in anul 2012 prin divort este de 62648 (cca 176 de persoane/zi). Asta inseamna ca atatea persoane au trecut printr-un travaliu de despartire mai usor sau mai dificil. Nu luam in calcul momentan copiii implicati in acest fenomen. Lor le vom dedica alte articole separate.

Ma intreb cate dintre persoanele ce ar fi avut nevoie de suport psihologic, sufletesc, au reusit sa apeleze la ajutorul unui consilier psihologic sau  psihoterapeut? Se pare ca varsta cu tendinta cea mai mare pentru divort este 30 – 34 de ani pentru femei(20,8% din 31324 divorturi) si 35 – 39 pentru barbati (20,8% din 31324 divorturi). Este o perioada cand persoana este in plina activitate profesionala si deci posibil suficient de apta sa isi sustina financiar un proces psihoterapeutic.

Urmarind sa identific macar un raspuns partial la intrebarea mea de mai sus, observ in aceeasi statistica a ISN-ului ca 54% din totalul de barbati erau salariati, iar 53,9% din totalul de femei erau salariate. Ceea ce creaza un grup de cca 30000 de mii de persoane care ar putea sa isi sustina financiar un demers terapeutic. Totusi doar o parte dintre cei luati in calcul au nevoie de suport imediat, iar apoi si mai putini indraznesc sa apeleze la un profesionist, posibil datorita si stigmatului social ce inca mai functioneaza in societatea noastra conform caruia persoana care apeleaza la acest suport este vazuta cumva inferioara sau chiar ca avand simptome patologice. Lucru fals dupa experienta mea si a mai multor colegi de breasla ce impartasim aceeasi viziune.

In concluzie daca 62648 persoane au divortat in 2012, iar cca jumatate din ele erau apte financiar sa treaca printr-un travaliu de separare avand alaturi un psihoterapeut, dar totusi mult mai putine se puteau adresa acestor servicii, este posibil ca inca multe persoane ce au trecut prin situatia de divort sa se simta inadecvate social, plus sa simta si alte tulburari emotionale cu privire la imaginea de sine. 

Datorita acestui fenomen, doresc sa reconfirm plusul pe care il aduce in viata unei persoane ce a divortat, colaborarea cu un psiholog, psihoterapeut sau consilier psihologic. Nu-i obligatoriu ca prima persoana sa fie cea care se potriveste nevoilor celui care cauta. Totusi daca este continuata aceasta cautare, beneficiile se vor arata cu siguranta iar posibilitatea de a experimenta relatii benefice pe viitor va creste.