In prima parte a articolului, Freud aduce initial in
discutie modalitatile de manifestare ale unei dinamici psihice pe care el o
identifica sub numele de narcisism. Descrie particularitatile dinamicii
narcisice in interactiune cu alte tendinte psihice principale precum
homosexualitatea, nevroza, schizofrenia (“parafrenia” – asa cum prefera Freud
sa o numeasca), isteria, obsesionalitatea, precum si tendinta spre “magic”.
Aceasta tendinta spre magic Freud o vede ca pe o aparare impotriva lumii
exterioare, ce se bazeaza pe un delir de grandoare si omnipotenta a
utilizatorului de magie. Mai mult, Freud nu intra in detalii legate de magie in
acest articol.
O intrebare la care Freud incearca sa raspunda este “Cum se
comporta narcisismul in raport cu autoerotismul, descris tot de el ca pe o stare timpurie a
libidoului?”
A doua intrebare la care Freud cauta un raspuns este “Daca
recunoastem ca Eul are o investire primara cu libido, de ce mai este necesar sa
separam un libido sexual de o energie nesexuala a pulsiunilor Eului?”
Mai departe Freud face distinctia intre un Libido al Eului si un Libido Obiectal. Aceasta separare o
vede ca pe o necesara continuare a unei prime presupuneri si anume distinctia
dintre pulsiunea sexuala si pulsiunea Eului. In sprijinul acestei
disjunctii, Freud aduce ca argument, ceea ce el numeste considerente biologice.
Omul este o entitate cu o dubla existenta: o existenta ca scop in sine si o alta
ca element intr-un lant al vointelor exterioare. Freud afirma ca individul “
insusi priveste sexualitatea ca pe una dintre intentiile sale, in timp ce o
alta cercetare arata ca el este doar o anaxa la plasma sa germinativa, careia
ii pune la dispozitie fortele sale in schimbul unei recompense in placere, ca
este purtatorul muritor al unei susbstante – poate – nemuritoare, asa cum
beneficiarul dreptului de majorat este doar titularul vremelnic al unei
institutii care ii supravietuieste.”
In pofida dorintei lui Freud de a intemeia teoria
pulsiunilor pe o baza biologica si a intregului sau discurs de argumentare, totusi
el isi exprima in acest articol, speranta ca alte stiinte vor putea sa aduca
clarificarile stiintifice solide pentru sprijinirea speculatiilor/postulatelor
sale.
Freud aduce in discutie si anumite critici ale lui Jung la
adresa teoriei libidoului. Jung afirma ca o astfel de dinamica a pulsiunii
intre Eu si obiecte poate explica mai degraba psihologia unui ascetic anahoret
si nicidecum “dementia precox”. Prin aceasta observatie Jung concluzioneaza ca
teoria libidoului a esuat.
Personal am avut o dificultate in a intelege cu claritate ceea
ce afirma Freud intrucat deseori delimitarile conceptuale lipsesc sau sunt doar
partiale. Cu toate acestea consider ca modelul
speculativ freudian este in continuare fertil.
De asmenea critica lui Jung, ce se pozitioneaza precum a unui “eretic” vis-a-vis de “religia
psihanalitica” intemeiata de Freud, este o resursa permanenta de vitalitate
pentru mine.
Bilbiografie:
Sigmund Freud - Opere 3 - Psihologia inconstientului, Ed. Trei, Bucuresti, 2004
Bilbiografie:
Sigmund Freud - Opere 3 - Psihologia inconstientului, Ed. Trei, Bucuresti, 2004
